Turism Monahal

Biserici si Manastiri

Biserica greco-catolică a fost ridicată între 1831-1836, pe locul unei biserici din lemn construite în secolul al XVIII-lea. Noua biserică este un edificiu baroc, care se distinge prin iconostasul realizat în manieră bizantină, adus de la Munkacevo. Faţada bisericii are un aspect masiv, dat în special de imensitatea turnului, care dă întregului ansamblu un aspect de monumentalitate şi sobrietate specifică barocului.

Parte a fostului comitat Ugocea, satul deţine o comunitate greco-catolică numeroasă începând cu secolul al XVIII-lea. Biserica actuală a fost construită în 1836, în stil clasic. Turnul adosat faţadei de vest, de o înălţime impunătoare, capătă în partea superioară forma unui bulb de ceapă. Pereţii clădirii sunt împărţiţi în registre cu ajutorul lizenelor şi al cornişelor proeminente. Acoperişul navei este format din trei corpuri separate, iar sanctuarul boltit descrie un plan semicircular. Locul cantorului, klirosul, este delimitat prin nişe săpate în pereţii bisericii.

Cel mai valoros element arhitectonic din interiorul bisericii este iconostasul, realizat în manieră specifică sfârşitului de secol XVIII. Stilul decorului aminteşte de iconostasul din Ujgorod, datând din 1777–1779, dar conţine şi elemente care individualizează opera meşterului faţă de model. Mesele din faţa icoanelor principale sunt realizate cu ajutorul unor plăci curbate, iar icoanele reprezentând Cina cea de Taină şi Iisus, marele preot sunt poziţionate mai în faţă. Sculpturile sunt vopsite în alb şi auriu. Pictura murală a fost realizată în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea.

Biserica romano-catolică este o construcţie veche, datând încă din perioada de dinainte de reformă. Azi, doar absida pentagonală sprjinită de contraforturi în trepte ne mai aminteşte de stilul gotic în care a fost iniţial ridicată.Transformările suferite de-a lungul timpului se datorează în primul rând faptului că acest edificiu ecleziastic, după trecerea locuitorilor la noua religie, a fost modificat periodic, fiind adaptat cerinţelor noului cult.

In anul 1740, familia Perényi, proprietara satului, a anulat dreptul comunităţii protestante de a folosi biserica medievală. Renovarea edificiului a avut loc în anul 1767. Biserica ajunsa deja in stare de ruina este restaurata pe cheltuiala baronului Perenyi Imre si sfintita la 5 noiembrie 1767. Turnul cu coroana in forma de bulb este adaugat doar in 1833, cand este cumparat si un ceas. Locasul de cult este impunator, mai ales prin turnul care se inalta suplu, dand intregului edificiu monumentalitate.

Este posibil ca unele părţi ale bisericii medievale să fi fost refolosite. Sanctuarul este poligonal, boltit şi susţinut de contraforturi. De el este alipită o sacristie cu două încăperi boltite. Pictura altarului a fost realizată în secolul al XIX-lea. Altarul în stil neoromanic a fost realizat la sfârşitul secolului al XIX-lea. După reforma liturgică, a fost răsfirat: masa altarului (cu inscripţia cu donatorului şi anul realizării) a rămas sub pictură, tabernacolul a fost aşezat în exteriorul arcului de triumf, iar statuetele celor patru sfinţi au fost mutate pe partea altarului dinspre credincioşi. Nava are boltă sferică, prezentând anomalii vizibile.

A fost construită din piatră, urmând modelul clasic: turn pe faţadă, două abside laterale şi sanctuar semicircular, nava având boltă sferică. Când pătrunzi în biserică, timpul se suspendă, deoarece vechimea excepţională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă.

Clădirea a fost iniţial o simplă casă de locuit, la care a fost adăugată o sală mai mare şi un turn. Această mica bisericuţă demonstrează cât de mare este credinţa localnicilor, care vroiau cu orice preţ să aibă un lăcaş de cult. Înconjurată de copaci, cu o atmosferă caldă, liniştită, cu glasul blând al preotului, bisericuţa va rămane în amintirea tuturor ca un loc deosebit de întalnire cu divinitatea.

Inchinată Buneivestiri datează din 1831 şi a fost un loc renumit de pelerinaj, de care se leagă vedenii ale Sfintei Maria. Biserica a fost preluată ca urmare a trecerii în masă la greco-catolicism.

Enoriaşii sunt de etnie maghiară si vin in numar mare aici pentru a-si gasi linistea, pentru a pastra legatura cu cele sfinte.

Edificiul a fost construit şi amenajat special pentru celebrarea cultului Romano-Catolic în anul 1920. Masivitatea bisericii este aparentă, senzaţia de imensitate fiind perceptibilă doar pe faţadă principală. Partea din faţă a bisericii are un aspect masiv, dat în special de imensitatea turnului care dă întregului ansamblu un aspect de monumentalitate şi sobrietate specifice barocului.

A fost construită între anii 1872-1880 pe locul unei vechi bisericuţe din lemn, turnul este inclus în navă, având, nivelul superior, patru ferestre. Acoperişul din tablă al turnului este prevăzut cu lanternă. Nava este simplă, lipsită de decor. Reparaţii capitale au avut loc în anul 1926 şi mai târziu, între 1962-1964. Recent, ferestrele au fost modificate, montându-se geamuri termopan, iar la intarea în biserică a fost construit un portic. Lângă edificiu există un turn-clopotniţă de mici dimensiuni.

Datează din 1898 şi este închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Iconostasul vechi a fost donat prima dată bisericii din Văgaş, iar ulterior a ajuns la Satu Mare şi face parte dintre obiectele expoziţiei istorice permanente a Muzeului Judeţean Satu Mare. În ţintirimul bisericii sunt înmormântate două personalităţi de seamă ale comunităţii: Athanasie Doroş şi Antoniu Covaci.

Biserica micuţă, împodobită cu icoane vechi încă mai păstrează spiritualitatea vremurilor când a fost ridicată. Când pătrunzi în biserică, timpul se suspendă deoarece vechimea excepţională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă.

Se remarcă prin turnul din lemn, ce-i conferă un aspect diferit de celelalte edificii de cult din localitate. Turnul a fost cioplit de meşteri locali, la mijlocul secolului al XVIII-lea. Baza, având secţiunea pătrată, este prevazută cu patru ferestre patrulatere, dându-i un iz arhaic.

Biserica a fost realizată în stil baroc târziu, cu elemente clasiciste. Are un turn alipit faţadei, având un coif cu lanternă, nava şi un sanctuar, toate fiind boltite. Faţada principală are trei axe şi, la fel ca zidurile navei, este decorată cu pilaştri având capitel ionic. Colţurile navei sunt rotunjite, iar geamurile sunt aşezate în nişe. Altarul principal şi amvonul se încadrează armonios în stilul bisericii.

Biserica din Mesteacăn a fost zidită în anul 1835, iar ultima sfinţire a acestui lăcaş datează din anul 1935. Întreaga clădire este simplă şi elegantă, reprezentările iconografice fiind executate cu măiestrie şi migală. Interiorul bisericii iţi oferă acel sentiment de intimitate, de familiaritate, necesar pentru a te simţi mai aproape de Dumnezeu.

Imaginea satului centru de comună este dominată de biserica reformată, cea mai veche clădire din localitate.

Biserica Reformata din satul Dobolt a fost construită în secolul al XIX-lea în jurul edificiului de cult din lemn anterior, dărâmat la terminarea lucrărilor.

Edificul de cult este format dintr-o singură navă, fără turn. Partea mediană a faţadei principale care adăposteşte şi intrarea în biserică, iese în afara zidului navei. În partea superioară a intrării se află o fereastră de mari dimensiuni. Faţada opusă are forma unei abside semicirculare.

Biserica este menţionată pentru prima dată în 1322, în registrul de dijme papale. Data exactă a construcţiei edificiului de cult rămâne necunoscută, dar, potrivit inscripţiei cu anul 1417 de pe tabernacol, aceasta trebuia să fie gata la începutul secolului al XV-lea. Clădirea păstrează de fapt forma medievală, deşi a suferit mai multe transformări de-a lungul secolelor.

Sanctuarul se închide cu trei laturi ale unui octagon iar bolţile sunt prevăzute cu nervuri iar in exterior zidurile sunt sprijinite de contraforturi. Una dintre consolele care sprijină bolţile din sanctuar este decorată cu o sculptură reprezentând un cap de om. În 1958 s-a descoperit ancadramentul uşii de intrare în fosta sacristie, tabernacolul şi pe latura sudică, scaunul preotului. A fost dezvelită o nişă şi pe latura nordică a arcului de triumf.

Tavanul navei a fost iniţial plat, însă a fost înlocuit cu o reţea de bolţi de inspiraţie gotică, din lemn (acelaşi tip de boltă există şi în biserica reformată din Hust), în 1858, când turnul din lemn adosat faţadei dinspre vest a fost înlocuit cu unul din piatră. Cu această ocazie nava a fost alungită, însă vechea uşă gotică a fost refolosită.

Noul turn, construit în stil neogotic, este octogonal în partea superioară. În cripta bisericii, realizată în secolul al XVIII-lea, există mormintele familiilor care au finanţat reconstruirea bisericii după invazia tătarilor din 1717. Coroana amvonului datează din perioada barocului târziu. În cimitirul din jurul bisericii se păstrează încă pietre de mormânt datând din perioada modernă realizate din piatră profilată. Cele două clopote datează din 1928, respectiv 1861.

Biserica reformată din Băbeşti, construită în 1875, poartă amprenta stilului baroc, atât de caracteristic sfârşitului de secol XIX. Edificiul se remarcă prin tavanul casetat, foarte frumos pictat cu motivul stilizat al rozetei.

Nava cu închidere semicerculară, ferestrele şi uşile semicirculare în partea superioară, pilaştrii dintre ferestre, cornişele proeminente şi toate componentele edificiului sugerează că finanţatorii s-au inspirat după bisericile reformate importante din regiune: cele din Satu Mare şi Mintiu. Tavanul casetat, pictat cu motive vegetale de culoare alb-gri pe fond albastru domină interiorul bisericii într-o manieră elegantă. Tavanul a fost refăcut după incendiu în 1875 prin contribuţia lui Mihály Reszegey. Biserica utilizează două clopote, unul realizat de Kovács József în 1852, la Satu Mare, celălalt datând din 1923.

Biserica ortodoxă a fost construită în anul 1893, conform datei înscripţionate pe acoperişul turnului. Accentul este pus pe timpanul de deasupra porticului, care conţine reprezentarea Adormirii Maicii Domnului, hramul bisericii. Cele mai valoroase piese sunt două icoane împărăteşti provenind din vechiul iconostas şi datând din secolul al XVIII-lea, păstrate în colecţia Muzeului Judeţean Satu Mare.

Biserica Ortodoxă Sfinţii Arhangheli din Turţ este aşezată pe una dintre cele şapte coline ale satului, dominând împrejurimile prin forma sa zveltă şi elegantă. Acoperişul turnului se îngustează, dând o formă cu totul deosebită construcţiei. Deasupra intrării principale, situate pe faţada dinspre vest, există trei ferestre de formă semicirculară.

Turnul care iese în rezalit din câmpul faţadei principale este prevăzut la nivelul superior cu patru cadrane de ceas şi se termină cu o lanternă.Câmpul faţadelor este divizat cu ajutorul pilaştrilor şi al cornişelor. Pictura altarului reprezintă Învierea Domnului.Datorita cutremurelor si a celor patru clopote asezate in turn, in 1940 se constata grave deteriorari la zidarie. In anul 1962 clopotele din turn au fost asezate intr-o clopotnita separata, in fata bisericii, iar peretii laterali au fost consolidati prin cinci contraforturi. Trebuie amintit acoperisul turnului ce se ingusteaza, dand o forma cu totul deosebita constructiei. Pictura interioară este opera artistică a pictorului Iuliu Papp din Satu Mare.Iconostasul este opera unor mesteri anonimi.