Ansamblul de dansuri şi grupul de ţâpuritoare

Urmaşi ai dacilor liberi, oşenii au şi astăzi o fire rebelă şi voluntară, greu de pătruns pentru un orăşean. La fel este şi muzica lor, saltăreaţă şi aspră, însoţită de ţâpurituri. Cântările lor umplu văzduhul de ţipete subţiri, mai înalte cu două octave decât glasul obişnuit. Cu ţâpurituri începe orice melodie şi orice joc. Astfel, nu există sărbătoare, petrecere sau nuntă în Ţara Oaşului la care acestea să lipsească.

Ansamblul copiilor din Batarci taie rasuflarea cu costumele si cu vitalitatea lor, de fiecare data cand apar pe scena. Sunt stransi toti, roata, frumosi foc, imbujorati si care mai de care vrea sa-si laude costumul. Baietii au pe cap palarii pe care au fost cusute margelute cu miile, iar fetele poarta „zadie, franghie, camesa, margele, zgarda, batie”. Faptul ca tinerii asteapta mereu cu sufletul la gura, sa cante si sa danseze in costume populare, poate sa insemne ca inca nu-i totul pierdut, ca traditiile se pastreaza, ca sacrul inca persista in aceasta zona.